„Nu e timpul tău. E timpul copiilor.” Asta i-a repetat mama ei, ani la rând. Numai că Delia își pusese, cândva pe la 14 sau 16 ani, nu mai știe exact, o întrebare de care nu s-a mai despărțit niciodată: dacă aș vedea eu lucrurile cu ochii mei, dacă aș gândi cu mintea mea, cum ar arăta asta? A intrat la Medicină la 42 de ani. A luat o pauză, nu a dat licența atunci, iar când s-a hotărât să o termine a fost nevoită să dea din nou examenul de admitere, pentru că așa cerea regulamentul. A absolvit în 2025. Între timp a scris cinci cărți, a depus șase proiecte europene și și-a construit propria metodă de lucru. Despre ea spune că funcționează fără nicio organizare.
Descrie ce faci în maximum trei propoziții, nu titlul tău oficial, ci impactul real pe care îl ai în viața oamenilor cu care lucrezi.
Ajut oamenii să își recunoască Calea personală, să se regăsească și să aibă claritate și conștiență în toate ariile vieții lor obișnuite, printr-o modalitate energetică numită Ikbond Technique. Îi sprijin și în evoluția lor personală, pentru a integra viața interioară, spirituală, cu cea materială. Pătrundem împreună în arii extrem de profunde, transgeneraționale, din vieți trecute, dinainte de a intra în această viață, sau vieți paralele, dar și în viitor, pentru a schimba alegerile care ne distrug viitorul sau îl fac greu de schimbat.
De adăugat ca primă frază a răspunsului: Ajut oamenii să își transforme viața prin povești terapeutice, prin care îi ajut să fie mai liberi interior, mai puțin în reacție și mai puțin supărați pe viață.
De ce: fraza e a ta, din răspunsul la întrebarea cum ai explica ce faci unui vecin de 60 de ani. E cea mai limpede propoziție pe care ne-ai dat-o despre munca ta și acum stă într-un set care nu ajunge la cititor. Răspunsul de aici intră direct în vocabularul tău tehnic, modalitate energetică, transgenerațional, vieți paralele, iar cititorul care te întâlnește prima oară nu are pe ce să se sprijine. Pusă înainte, fraza simplă îi dă un punct de intrare, apoi restul răspunsului îl duce în profunzime. Nu tăiem nimic din ce ai scris.
Ce ar surprinde pe majoritatea oamenilor dacă ar afla despre tine?
Sunt o persoană care funcționează fără nicio organizare. Funcționez dintr-un fel de haos organizat. Singurele lucruri care sunt program sunt clasele pe care le susțin. În fiecare zi mă ocup cu ceea ce este prioritar. Aceste prioritizări vin din interior, îmi urmăresc un ceas interior foarte precis, de obicei dimineața meditez și aștept din Conștiință prioritățile zilei. Nimeni nu mă obligă să fac nimic, toate alegerile sunt interioare, vin de undeva din interiorul meu.
Cu toate acestea, am realizat destul de multe lucruri în acești ani: am predat mii de cursuri, am făcut câte 10 sau 12 retreaturi pe an, materiale pentru social media, uneori și consultații individuale, am scris și editat 5 cărți, din care două sunt publicate deja, și am în plan încă vreo câteva zeci, am scris și depus 6 proiecte europene și pregătesc încă 9 proiecte, pentru moment, pe teme legate de educație și homeopatie, mă ocup de marketingul și promovarea acestor produse, urmez cursuri pe diferite tematici, adică învăț continuu, lucrez la deschiderea unui cabinet de homeopatie în altă țară și orice alt proiect îmi mai trece prin cap și merită efortul.
Întotdeauna am gândit orice cu mintea proprie, și perspectivele mele adesea sunt neobișnuite, apar dintr-un unghi diferit, pentru că de devreme în viață am făcut acest lucru: m-am întrebat un singur lucru, exact așa: „dacă aș vedea eu lucrurile cu ochii mei, dacă aș gândi cu mintea mea, cum ar arăta asta?”. Asta începând cu 14 sau 16 ani, nu îmi amintesc exact. Și asta mi-a dat perspective surprinzătoare și diferite de ale majorității oamenilor, în multe direcții. Abordările mele sunt radical diferite nu pentru că vreau să mă diferențiez, ci pentru că majoritatea oamenilor merg după direcții ante-trasate, aproape hipnotice, și cred că, dacă toată lumea crede aceleași lucruri, ele sunt cele corecte. Nu, nu sunt. Îmi place să privesc mult dincolo de suprafața lucrurilor și descopăr lucruri în profunzime, teritorii neexplorate de mai nimeni încă, pe care le accesez personal. Nu prin gândire, ci prin percepție energetică directă.
De adăugat la finalul răspunsului: Și încă ceva ce nu s-ar aștepta nimeni: recunoștința oamenilor mă cam stânjenește.
De ce: propoziția e a ta, din răspunsul la întrebarea ce ți-a spus cineva despre munca ta și te-a marcat. Răspunsul de aici e construit tot pe forță: haos care funcționează, realizări multe, gândire independentă din adolescență. E impresionant, dar cititorul rămâne fără nimic vulnerabil de care să se agațe. Propoziția asta e singurul loc din tot materialul în care arăți o fisură, și e o fisură neașteptată: nu ești stânjenită de critică, ci de recunoștință. Exact tipul de detaliu la care se referă întrebarea.
A existat un moment specific, o zi, o conversație, un număr din cont, când ai știut că nu mai poți face altceva. Ce s-a întâmplat?
În anul 3 de facultate, de farmacie, o colegă mi-a spus că există un opțional numit homeopatie. Era prima dată când auzeam cuvântul, era în 1992, și am spus: „eu asta voi face”. Și din 1999 m-am ocupat cu pasiune de homeopatie, până în prezent.
Apoi, în 2024, începusem să predau modalitatea mea proprie de lucru: Ikbond Technique. Întrucât eram foarte la început, voiam să continui să predau în paralel Access Bars și Theta Healing, întrucât nu știam cum vor reacționa clienții și cursanții mei la ceva nou. După câteva clase minuscule, cu câte o persoană eventual, am avut parte de reacții și comportamente agresive sau neplăcute. Și într-o zi, după un curs din Sibiu, am realizat că alegerea potrivită pentru mine era să mă ocup doar de această modalitate de lucru și că, de fapt, eram mult mai departe de celelalte două modalități de lucru decât aș fi crezut. Pe măsură ce am descoperit lucruri mergând pe calea mea, am realizat că o parte din lucrurile învățate nu erau așa, și atunci nu aveam cum să le mai predau, lucruri de finețe, dar care m-au dus pe un alt nivel.
Într-un an, fiind la malul Mării Negre, marea mi-a spus clar: „Plecați de aici”. Atunci nu am înțeles nimic, ce să plec, unde să plec și ce înseamnă asta? Mai târziu, a fost povestea cu alegerile anulate, poveste care mi-a arătat un singur lucru: când alegerile s-au încheiat așa cum s-au încheiat, mi-am dat seama că va trebui să plec din țară, deși aparent sunt bine aici. Adică nu mai era de rămas în România. Nu se mai putea merge mai departe așa. Și, încetul cu încetul, pregătesc plecarea.
Cred că e mai bine să îmi ascult vocea interioară, decât să fiu obligată să fac schimbări pe care le pot face de bunăvoie.
Descrie un moment concret în care ai ales să continui, deși totul în jurul tău îți spunea să te oprești sau să aștepți. Ce s-a întâmplat după?
Soțul meu a murit când aveam 29 de ani, când copiii mei aveau 11 luni și 4 ani. Timp de 9 luni l-am sprijinit în orice a ales să facă pentru a lupta cu boala lui. Chiar dacă au fost alegeri fericite sau nefericite, erau ale lui. Consider că a fost cea mai eroică perioadă din viața mea. Este foarte complex să susții o persoană care are această afecțiune și necesită multă dedicație și aproape uitare de sine. Când a murit, am avut senzația că nu mai știam să fiu eu, și primul lucru pe care l-am făcut a fost să merg să mă tund și să îmi cumpăr o haină de blană (era luna noiembrie), gesturi simbolice de regăsire de sine. După care m-am trezit cu toată lumea împotriva mea, de la părinți și socri la prieteni, nu toți. Și nu, nu sunt vreo eroină, mi-am crescut cei doi copii în modul în care am știut și am putut, neașteptând vreodată vreo milă sau compasiune a cuiva, dar am primit și susținerea unor persoane necunoscute, lucru pentru care sunt recunoscătoare.
Am început facultatea de medicină la 42 de ani, lucru foarte complicat și elaborat, care îmi ocupa tot timpul. La mijlocul anului 3, aglomerată fiind de proiectele personale și de familie, m-am oprit și am luat o pauză, însă în toamnă am reluat anul, cu o nouă determinare. Apoi, în 2019 am terminat facultatea, dar din motive de asemenea personale, nu am dat examenul de licență. Apoi, pentru a putea da licența, trebuia să fac mici echivalări, de materii care nu se potriveau, adică să merg din nou la facultate și la clase și să dau miniexamene, în condițiile în care timpul meu era supraaglomerat. În sfârșit, după 5 ani, în 2024, m-am mobilizat, a trebuit să dau din nou admiterea la medicină, așa era regulamentul, apoi am urmat clasele, după care am făcut lucrarea de licență și am învățat partea teoretică, întrucât există și un examen-grilă pentru încheierea facultății. Astfel că, în 2025, am absolvit în sfârșit facultatea, printre toate lucrurile pe care le aveam de făcut. Încă un lucru încheiat. Între timp, mama mea îmi explica mereu că nu este timpul să fac facultatea, că doar copiii mei trebuiau să facă facultatea, că atunci era timpul lor, nu al meu.
În principiu, e destul de greu să mă facă cineva să renunț la ceva ce aleg să fac. Ceea ce nu e neapărat cel mai bun lucru întotdeauna. Uneori ceilalți au o altă perspectivă, care poate fi utilă.
Dar dacă știu sigur că alegerea mea e ceea ce trebuie, nu e nimic care să mă poată opri.
Paragraful despre soțul tău îl aveai scris la întrebarea 2, despre ce ar surprinde oamenii. L-am mutat aici, unde răspunde direct la ce se cere: un moment în care ai ales să continui deși totul îți spunea să te oprești. Nu am schimbat niciun cuvânt din el.
De ce: la întrebarea 2 stătea între o listă de realizări profesionale și o reflecție despre gândirea independentă, iar cititorul trecea peste el fără să îi simtă greutatea. Aici deschide răspunsul și dă context poveștii cu facultatea de medicină: nu e vorba despre o femeie ambițioasă care s-a apucat de o a doua facultate, ci despre o femeie care rămăsese singură cu doi copii mici și care, la 42 de ani, a intrat din nou într-un lucru foarte greu. Dacă preferi să se întoarcă unde era, spune-ne și îl mutăm înapoi.
Ce anume te-a costat cel mai mult să spui sau să faci public? Și, privind în urmă, a meritat?
Cred că plecarea de la modalitățile de lucru cu Access sau Theta Healing la modalitatea mea de lucru personală.
Și un lucru la care a trebuit să fiu foarte atentă a fost partea de discuții cu și despre Iisus. Există multă teamă și încă multă habotnicie în domeniu, și oamenii nu îndrăznesc să depășească ceea ce li se spune de atât de mult timp.
Ce s-a întâmplat concret când ai început să vorbești public despre Iisus? Ai pierdut cursanți, ai primit mesaje, te-a atacat cineva pe față?
De ce: acesta e cel mai scurt răspuns din tot capitolul tău și e la întrebarea care cere cel mai mult curaj. Ne-ai spus, la întrebarea ce ai posta dacă ai ști sigur că devine viral, că ai posta povestea adevărată a vieților lui Iisus. Deci asta e miza ta cea mai mare și lucrul pentru care ești cel mai expusă. Aici spui doar că a trebuit să fii atentă, fără să spui ce te-a costat efectiv. Un singur fapt, o reacție reală, o pierdere concretă, transformă răspunsul din prudență în curaj. Nu propunem noi o formulare, pentru că e experiența ta.
Care este cel mai prost sfat pe care îl auzi în mod repetat în domeniul tău?
Unul? Poate 100.
Totul este în tine, nu trebuie să faci nimic, tu știi totul. Se numește adevăr denaturat. E adevărat, tu știi tot, dar care parte din tine? Cum ajungi la ea? Pe unde este? Nu trebuie să faci nimic? Ai foarte multe lucruri de depășit până acolo.
Trebuie să înveți iubirea necondiționată. Adică îți creezi o viață în care nimeni nu te iubește, dar tu îi iubești pe toți. E cea mai bună condiție pentru a fi abuzat. Dacă îți dorești să fii abuzat, încearcă. Dacă vrei Iubirea Autentică, pe aceea o găsești în Conștiință, nu pe pământ și nu la oameni. Aș vrea să știi că asta cauți.
Vom ascensiona cu toții în 5D. Toată planeta. Ce frumos, dar fix neadevărat. Sigur că există o realitate în care lucrăm să ne mutăm, dar nu ne duce nimeni. Energiile în Univers se schimbă și suntem favorizați o vreme, e adevărat. Dar dacă tu crezi că pur și simplu stai și tranziția se întâmplă singură, și atingi 5D, pe care nimeni nu o definește. Ce crezi tu că e 5D și cine zice că e mai bine decât atât? Deci nu mai cred că e suficient să stai degeaba și să aștepți să vină Universul să te ridice. Nu vine. Trebuie să te ridici și să mergi pe drumul tău.
Destinul nu se poate schimba. Se poate, dar în anumite condiții.
E suficient să conștientizezi, că pac, are loc schimbarea. Foarte rar, și doar după ce știi să transformi cu adevărat energiile are loc asta, și nu întotdeauna. Conștientizarea are nevoie să fie urmată de schimbare energetică precisă și bine direcționată, altfel riști să îți activezi fel de fel de lucruri, care mai mult te încurcă decât te ajută.
Trebuie să distrugi ca să te eliberezi. Tot ce nu e corect trebuie judecat și distrus. Oamenii trebuie salvați cu forța. Trebuie să distrugi Matrixul și te vei elibera pe tine și pe toată lumea. Distrugerea Matrixului e un os greu de ros. Nu tu l-ai creat, ca să îl distrugi. Să intri în luptă nu e cea mai bună idee, Matrixul în acest punct e mult mai șmecher decât tine și, de altfel, nu asta este calea. Distrugerea există doar în Matrix, și lupta la fel, ele sunt metode prin care Matrixul e validat, nu distrus. Singurul distrus vei fi tu.
Și lista continuă, și e foarte lungă.
De adăugat, ca încă o intrare în listă: Reprogramează-te mental. Sau subconștient. Asta este o capcană prin care tu de fapt te poziționezi tot în Matrix, doar că în partea lui pozitivă. De fapt tu ar trebui doar să scapi de programe și să alegi realități de dincolo de Matrix. Doar că nu cunoști momentan acele realități, dar chiar și așa tot poți alege. Iar în locul rândului final „Și lista continuă, și e foarte lungă”: Și acum există un trend să fii împotriva spiritualității. Dacă ataci spiritualitatea nu ești mai evoluat, ci doar mai agresiv. Construiește ceva, nu doar distruge.
De ce: ambele sunt formulările tale, prima din răspunsul la aceeași întrebare din setul de voce, a doua din răspunsul la ce te frustrează cu adevărat la industria ta acum. Prima completează logic lista, pentru că e singura care arată capcana din partea pozitivă a domeniului, nu doar din cea naivă. A doua e cel mai bun final posibil pentru răspunsul acesta: ai enumerat șapte lucruri de demontat, iar propoziția construiește ceva, nu doar distruge, te scoate din poziția de critic și te pune în cea de constructor. Fără ea, răspunsul se termină cu lista e foarte lungă, ceea ce lasă cititorul într-un ton de nemulțumire.
Când simți că ești blocată și nu poți înainta, indiferent de motiv, care este primul lucru concret pe care îl faci în primele zece minute?
Mă plâng unui prieten. Sau la 5 prieteni.
Apoi mă întreb: cum am creat eu asta? Și îmi suflec mânecile și încep să lucrez, să văd ce e acolo. Să văd dacă blocajul e temporar. Dacă de fapt am altă direcție care e deschisă și am altceva de făcut. Dacă nu aleg de fapt acel lucru și este în avantajul meu să nu îl aleg, dacă am de conștientizat ceva mai întâi. Și dacă niciuna din acestea nu este, atunci văd care sunt acele lucruri pe care le pot schimba, care îmi vor deschide calea. Le schimb.
Aceasta este o rutină și o obișnuință, nu o excepție.
Dacă cineva are 50 de lei și o zi liberă și vrea să iasă dintr-un blocaj sau să facă un pas înainte, ce i-ai recomanda concret?
Să se conecteze cu el sau cu ea și să vadă ce e acolo. Să iasă în natură sau să facă o meditație. Să pună întrebări. Niciuna nu costă neapărat.
Să își descarce mostrele fără plată din cărțile Transcenderea Matrixului de Caterina Delia Moisa și să înceapă să lucreze cu ce are acolo. Și cu 50 de lei să își ia apă, dacă se plimbă pe căldură pe afară.
Să urmărească pe YouTube, pe canalul Dr. Delia Turcan, tot felul de înregistrări care au și schimbări, și exerciții de creație, și meditații foarte frumoase.
Caterina Delia Moisa și Delia Turcan sunt același om? Dacă da, vrei să explicăm asta undeva în capitol sau lăsăm ca atare?
De ce: în acest răspuns trimiți cititorul în două locuri, la cărțile semnate Caterina Delia Moisa și la canalul de YouTube Dr. Delia Turcan, iar capitolul e semnat Delia Turcan. Cine te descoperă acum nu are cum să știe că e vorba de aceeași persoană și e posibil să nu găsească cărțile. O propoziție scurtă de lămurire, oriunde în capitol, rezolvă. E singura informație pe care nu o putem completa noi.
Care este o carte, un concept sau o idee care ți-a schimbat fundamental modul în care lucrezi, creezi sau iei decizii? De ce aceea și nu alta?
Conceptul că suntem cu toții Ființe Infinite Conștiente. Am simțit că rezonez din profunzime cu el, că îl recunosc ca adevăr pentru ființa umană. Și, de asemenea, că și ceea ce noi numim de obicei Dumnezeu este tot o Conștiință Infinită Primordială. Iar noi suntem după chipul și asemănarea Lui acolo, la nivel de conștiință.
Poate că un moment radical pentru mine a fost descoperirea importanței Conștiinței Cristice pentru noi, oamenii, și pentru calea noastră de transcendere a Matrixului. Într-un fel sunt niște revelații personale, nu le-am citit undeva, ci mi-au apărut experimentând. Există posibilitatea unei conexiuni personale cu această Conștiință Cristică, care este diferită de ceea ce am fost făcuți să credem că a fost Iisus. Ce știm noi despre Iisus este doar o ființă artificială creată din ideile programate despre El. Ființa Lui reală este o Conștiință și ea, care nu a renunțat la sine venind aici.
Comunicarea cu Conștiința Cristică mi-a modificat în mare măsură modul de a lucra. Noi vrem să mergem înspre Conștiință și să transcendem Matrixul, ca și cale evolutivă, însă cea mai apropiată Conștiință și călăuză pentru noi este cea Cristică. Pentru că treaba Lui pe aici a fost una diferită de ceea ce se știe. El e Conștiința care a venit cel mai aproape de noi, cei din această lume, a trasat o Cale, a deschis niște posibilități pentru alte lumi. Rămâne doar ca noi să alegem și noi acele posibilități și să le recunoaștem. Darurile Conștiinței Cristice pentru oameni sunt uriașe, dar neaccesate încă.
Îmi pare rău că nu pot indica o carte, sigur că sunt, dar mai nou aceste lucruri mi-au schimbat modul de a lucra. Cărțile au fost uneltele mele inițiale, care m-au ajutat în momente-cheie. Poate ar fi și acum, dar sunt interesată de ceea ce pot descoperi personal, și asta îmi ocupă mult timp.
Ce ai în telefonul tău, o aplicație, o notiță, un reminder, pe care l-ai recomanda oricui vrea să creeze mai constant și cu mai puțină rezistență interioară?
Eu ascult exercițiile mele de creație energetică de pe YouTube, Dr. Delia Turcan. Oricare dintre ele mă ajută să mă așez într-un alt spațiu de creație. Sunt de obicei nu la începutul înregistrării, ci în a doua parte.
Mă ajută să mă concentrez și să fiu prezentă în lucrurile pe care vreau să le creez. Am observat că dacă nu mă implic energetic și nu sunt prezentă în energia a ce fac, lucrurile nu mai merg, nu se mai creează, pentru că eu am ieșit de acolo.
Dacă ar fi să recomanzi un singur creator, autor, gânditor sau mentor pe care îl urmărești activ în acest moment, cine ar fi și ce anume îți oferă?
O urmăresc pe Andreea Halikias, în zona de creație de cărți, uneori mi-e și greu să urmăresc, pentru că sunt atâtea discuții și tematici, că mai și pierd șirul. Andreea mă inspiră și ca persoană, ca mod de a fi. La fel și Adriana Radu, mă inspiră în zona de marketing, și apreciez deschiderea spre dezvoltare personală și energetică, pe care nu le au mulți marketeri. De asemenea, îl urmăresc pe Nassim Haramein, pentru că mă ajută cumva să înțeleg aspecte din fizica cuantică, pe care le pot înțelege și utiliza în a descifra misterele energiei.
Care a fost cea mai grea decizie pe care ai luat-o în ultimii trei ani și cum ai luat-o?
Decizia de a mă muta din țară. Încă nu m-am mutat, dar decizia am luat-o. Pur și simplu am știut că am asta de făcut, am simțit cum s-a deschis direcția și am plecat să mă interesez. Am început să mă interesez, să îmi fac actele, chiar m-am mutat temporar în Portugalia. E una din cele mai spirituale țări în care am fost. E complicat, dar nu imposibil.
Care este cel mai contraintuitiv lucru pe care l-ai învățat despre curaj?
Păi cel mai mare curaj este să vezi ce există în subconștientul tău. Adevărul despre alegerile tale reale. Adevărul despre tine, cine ești dincolo de cine crezi că ești. Să vezi cum tu crezi că ai o anumită alegere, și subconștientul tău a decis altceva. Nu cunosc curaj mai mare. Și să o faci fără să te judeci pe tine sau pe alții. Să vezi Adevărul Conștiinței despre tine și viața ta. Este un curaj remarcabil.
De asemenea, să creezi ceea ce vrei să creezi în viața ta, fără să te lași hipnotizat de minciunile aparente ale vieții tale zilnice. Fără să mai crezi că ești sărac sau că nu ai bani.
Pentru tine, ce înseamnă concret să mergi înainte fără garanții? Nu ca principiu, ci ca acțiune. Ce faci tu diferit față de cineva care așteaptă?
Eu nu aștept, pentru că nu funcționez din pasivitate. Alegerile vin din interiorul meu și nu aștept ceva de undeva. Dar primesc, dacă cineva dorește să mă susțină în orice mod. Și nu am nevoie de garanții, mă bucură drumul și mă bucură alegerile. Eu aleg pentru mine, din ființa mea reală, în fiecare zi. Garanțiile sunt o încercare de a-ți controla viitorul. Cine îți poate da o direcție pentru viitorul tău din afara ta îți controlează viitorul.
Nu prea înțeleg de ce aș aștepta. Fiecare zi e o zi de creație.
Dar din perspectiva mea, creația energetică e primordială față de cea fizică. Înainte de a acționa, creez. Și apoi, obligatoriu, acționez. Nu pot avea o realitate financiară mai extinsă dacă nu fac ceva diferit de tot ceea ce am făcut până acum.
De adăugat la finalul răspunsului: Nu există rezultate care pot fi promise, dar există rezultate care depășesc promisiunile, dacă ești deschis și chiar schimbi.
De ce: fraza e a ta, din răspunsul la întrebarea ce înțeleg clienții tăi greșit cel mai des. Aceasta e întrebarea care leagă capitolul tău de titlul cărții, deci e cea care se va citi comparativ cu ceilalți 29 de contribuitori. Răspunsul tău explică foarte bine de ce nu aștepți, dar rămâne despre tine. Fraza asta întoarce lucrurile către cititor și e, în plus, exact opusul a tot ce i se promite în domeniul tău. E cea mai bună propoziție anti-promisiune din tot materialul și merită să încheie răspunsul.
Această carte ajunge în mâinile cuiva care are ceva important de spus sau de făcut, dar tot găsește motive să amâne. Ce permisiune vrei să îi dai?
Îți permit să fii cât de important trebuie să fii ca să îți faci lucrurile pe care Conștiința ta și le-a propus pentru această viață. Și cât de neimportant este necesar să fii pentru ca prioritatea ta să fii tu și propria ta evoluție. Tot ce este mai mult decât atât este în defavoarea ta.
Îți permit să FII existența pură care ești înainte de A FACE orice.
Îți permit să îți trăiești viața din interiorul vieții tale. Să nu mai lași niciodată pe altcineva să îți locuiască viața și să aleagă pentru tine, iar tu să fii la periferia propriei tale vieți.
Îți permit să te bucuri de orice ai ales să faci sau să fii, de măreția Conștiinței care se exprimă prin tine. Nu o mai evita.
„Îți permit să îți trăiești viața din interiorul vieții tale.”